El e Jo?

168 21 9
                                    

       Mi de tăiase respirația și simțeam că amețesc. Toată lumea avea secrete... La ce naiba mă așteptam?!
       -Amma, nu e ceea ce pare... a dat Sam să zică.
       -Nu e ceea ce pare...
       Glasul meu pierise și nu mai puteam să urlu. Din ochi îmi ieșeau șiroaie de lacrimi și aveam un nod imens în gât. Am făcut ușor doi pași înapoi și am ieșit din încăpere. Nimeni nu venea după mine, până și ei știu că nu are rost.
      Am auzit o ușă deschizându-se lângă mine și am simțit o mâna ce mă trăgea cu putere înăuntru. Era cameră Emmei. Britney m-a tras acolo și a încuiat ușa în urma ei. Am tăcut și am luat loc pe pat, uitându-mă atent la grămada de păpuși de pe podea. Arătau că... Ei. Sophie, Sam, Jace și Finn. Exact așa cum stăteau când am ieșit eu din dormitor.
      -Îi poți ține pe loc până terminăm? a întrebat-o Britney pe Emm.
      -Voi încerca. Relizezi că am încurcat-o rău de tot cu ei.
      -Se merită, a zis Britney. Trebuie să nu dăm greș.
      -Ce de întâmplă? am întrebat.
      -În jumătate de oră vei părăsi clădirea alaturi de Britney, a zis Emm. O să încerc să îi țin pe ceilalți acolo.
      -De ce vă faceți asemenea probleme? Ce vom face?
      -Și noi ne-am săturat să din mințite și date la o parte din planuri. Lucrurile astea nu sunt corecte, a zis Britney.
      Aceasta căuta de zor într-o cutie veche.
      -Fii atentă la ce îți zic, a zis Emm. Te vei duce cu Britney în oraș până diseară, iar apoi vei intra in Indigo.
      -Poftim?! Eu nu intru acolo neînsoțită! Și în plus... Știți cum sunt ăștia ai lui Diablo...
      -N-ai tu treabă, a zis Britney. Gata! Am găsit!
      Aceasta a scos un săculeț care mirosea oribil și părea a fi aproape de putrefacție.
      -Îl vei ține în buzunar și nu vei păți nimic, a zis mândră Britney.
      Mai aveam puțin și izbucneam în râs la ideea că un astfel de cadou m-ar ajuta să nu ies în evidență, dar fetele păreau cât se poate de serioase.
      -Să mergem! a zis Britney.
      -Sunt în pijamale...
      -Bine punctat. Stai să îți aduc haine.
      Am auzit ușa închizându-se iar. Emm a atins rapid fiecare statuie pe cap, în timp ce o cărare zgâria parchetul fix printre ei. Păpușile tremurau ușor, iar acea cărare de învârtea printre ei.
     -Pe cărarea ăia umblă Britney? am întrebat șocată.
     -Așa este, a zis Emm cu ochii închiși. Hai odată... Nu pot să îi țin așa mult în prezența ei...
     Cărarea dispăruse, iar ușa s-a deschis cu zgomot.
     -Îmbracă-te rapid, a zis Britney.
     Nici nu am mai stat pe gânduri, că am și început să îmi pun hainele pe mine. Britney a aruncat rucsacul in fața picioarelor mele, iar eu m-am aplecat să caut ceva important. Colierul îl voi purta, măcar azi. Brățara de la fratele meu și o oglindă micuță în buzunar.
      -Sunt gata, am zis.
      Britney și-a terminat de reîmpletit cea de-a doua codiță și a luat-o la fugă spre sufragerie. Emm stătea în continuare cu ochii închiși, atingând ușor fiecare păpușă.
      -Pa Emm, am zis și am plecat.
  
                                 ******

      Vântul bătea puternic și îmi ciufulea părul, dar Britney părea a merge într-o direcție precisă.
      Mergeam de destul de mult timp printre clădiri, iar zgârienorul nostru părea un nor îndepărtat. Graffiti-urile împânzeau și aici tot ce mă înconjura, ca peste tot dealtfel.
      Britney era la trei pași în fața mea și abea puteam ține pasul. Dacă era mai înaltă aș fi putut jura că este un spion experimentat de zeci de ani.
      Aceasta a încetinit și m-a apucat de braț, mergând mai delicat. Oriunde o fi vrut să ajungem, cred că ne apropiasem.
      -Au bani? a întrebat.
      -Da, de ce?
      -Vezi atelierul ăla?
      -Tatoo & Body Piercing Art?!? Ai înnebunit? Ce să caut eu acolo?
      -Nu te mai criza așa. Toată lumea din gașcă are un tatuaj sau un piercing. Trebuie să te conformezi.
      -Tu și cu Emm aveți? am întrebat mirată.
      -Da, dar ăsta e secretul nostru. Eu am semnul Ying Yang pe șold, iar Emm are o clepsidră pe umăr.
      -Cine vă face vouă tatuaje la vârsta asta?
      -E Jo. El e că noi. Are meseria perfectă, nimeni nu l-ar bănui. Acum treci înăuntru și să facem asta odată.
      Am înghițit în sec și am urmat-o în atelier. Mirosea puternic a tutun, iar pe fundal se auzea un Rock puternic. Britney s-a apropiat de o copertină și mi-a făcut semn să mă apropii. În acea clipă, un paznic imens ne-a oprit pe amândouă.
      -Aici nu e grădinița și nici nu puteți intra. Afară!
      -Jo! a strigat Britney.
      Un bărbat cu părul de un violet țipător și lentile de contact albe a scos capul de după copertină.
      -Bri! Ce mai faci față? Ce mare te-ai făcut! Poftește.
      Jo i-a aruncat o privire ucigașă gardianului, care a luat-o la pas numaidecât.
      -Vai! Amarie? Nu pot să cred! Haideți.
      Am urmat-o pe Britney înăuntru și m-am uitat imediat la tot ce era în jur. O masă pe care se afla o mașinărie de făcut tatuaje, alta pe care se aflau uneltele de făcut piercing-uri și niște scaune. Pe pereți erau postere cu femei dezbrăcate în poziții indecente, iar niște chiloți tanga atârnau de lustră. Britney părea obișnuită cu tot ceea ce vedea, ba chiar a luat loc pe scaunul de șef al lui Jo, învârtindu-se pe el.
      -De unde mă cunoști? am întrebat.
      -Toată lumea cunoaște pe toată lumea. Ce mai face...
      -Taci! a zis Britney.
      -Fratele tău, voiam să zic.
      Am observat cât de speriați erau când venea vorba să îi pronunțe numele și chiar nu voiam să mai discut despre cine este el.
      -Păi... E bine. Diseară o să merg în Indigo să îi iau pe toți acasă. Tu nu vrei să vii?
      -Ofof. Aici e casa mea, să știi. Și te așteptam de câteva zile. Cam greu ai adus-o Bri.
      -Trebuia să vorbească ceva cu fra-su înainte, ca să fie pregătită. Alege un tatuaj, a zis, arătând spre caietul cu desene.
      L-am luat în mână și am început să răsfoiesc. Erau cranii și litere grecești, săbii sau femei goale. Nimic să mă impresioneze.
      -Lasă ăla jos, a zis Jo. Am ceva special pentru tine.
      S-a dus la masa lui și a scos o foaie dintr-o cutie. Era veche și uzată, iar Jo mi-a întins-o.
      -O pentagramă în flăcări?! OMG! E genială!
      -Comanda asta a fost făcută din 2004. E de la fratele tău pentagrama. Anul ăsta a venit cineva și a desenat focul. A zis că e un... Prieten.
      -Îmi place! Cât costă?
      -E din partea casei. Demult nu am mai avut un client așa important. Ia loc pe scaun!
    
     
    
      

De la cămin la morgăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum