-Du-te dracu... am scâncit printre dinți.
-Vai! Dar cum să îmi vorbești astfel mie? a întrebat Mike gesticulând afectat.
În continuare simt că o să explodez și îmi doresc mai mult că orice să îi smulg carnea de pe trup. L-aș înjunghia de plăcere, fără să fie nevoie sa fiu inconștientă.
Eu, legată de un scaun, în camera în care am crescut, față în față cu cel pe care l-aș fi putut numi "frate", înjosită și rănită.
-Tu...
-Șhh, m-a oprit. Ar trebui să te pregătești, zâno! Începe școala!
Când am ridicat capul confuză, cu ultima mea putere, l-am văzut pe Mike făcând o mișcare bruscă, iar ceva tare și greu m-a lovit fix în cap, din nou.
***********
~Din perspectiva altui personaj~
Încă e întuneric și vreau să mănânc. Sângele rămas i de prelinge așa apetisant pe coastele spintecate, iar chipul ei este îndreptat spre mine, implorând milă. Am luat penseta și am trecut-o prin fața ochilor.
M-am apropiat de trupul ei dezgolit și i-am înfipt penseta până sub carnea de la unghii, scoțându-i-le cu forță. Începea să se zbată puternic și să urle cu glas stins, dar setea mea era mai mare decât toate milogelile ei. Am luat spatula și am continuat sa o aranjez. Eu o numesc "manichiură", sau mai bine zis, "desert".
*************
Am deschis ochii, dar nu vedeam nimic. Oare oi fi murit? Am o stare teribilă de durere, care e așa de ascuțită, încât parcă nu se mai simte.
-A-Am-ma...
Era Evelin. Se auzea cu glas stins prin apropiere, dar nu mai aveam vreo forță să reacționez. Mă doare tot, inclusiv creierul când spun aceste cuvinte. Aș tăcea, dar nu pot. Mă ustură propriile-mi cuvinte și mi-aș tăia firul gândirii doar pentru liniște, dar e imposibil. Mă aud bubuitor și nu înțeleg ce de întâmplă. Nu am forță să deschid ochii, să vorbesc. Sau să trăiesc.
-Doare așa rău... a șoptit Evelin.
Îi puteam auzi gâfâiturile sacadate, și panica i se citea din tonul vocal.
-Ce... am șoptit.
O auzeam cum începuse să plângă și am realizat că suntem doborâte. Nimic nu mă putea face să îmi revin, deoarece eu nu sunt personaj de film SF. Eu chiar simt că nu mai pot și că nu mai am mult. Nici măcar un mic indiciu nu am. Sunt ca și moartă.
