XX (minciunele)

297 29 1
                                    

când deschid geamul...e o poveste,
purici ce sar în casă din apă stătută
pe o biblie mare ca o halbă de bere,
în valuri de spumă sărată se luptă.

degeaba tot ce cred că știu mă cheamă
entuziasmul moare când se naște
speriat de ceea ce ar trebui să fie
și ce-i de fapt : oase-nvelite în carne.

în ochii unui câine vagabond speranța
cotrobăie în sacul cu imagini,
cu toate sunt frumoase căci cu toate
sunt învelite în trecut și lacrimi.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum