stau și țin în mine urletul
ce mă face să scuip sânge.
tot stau cu cel ce greu atârnă, sufletul,
care mereu, mereu îmi plânge.
se îneacă în propriile lacrimi,
săracul, el, sufletul.
acestea sunt tot mai multe, mulțimi,
iar tristul nu-și oprește bocetul.
numai gânduri îi trec prin cap.
sumbre, sinucigașe, întunecate ...
dar când de alții își aduce aminte,
toate gândurile-i sunt plecate.
mai bine stă, mai rezistă,
se gândește numai la himeră,
se miră cum de mai încă există
el, sufletul ce mereu, mereu suferă.
CITEȘTI
Sângerări
Poesíapoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
