Sângerări

CXCVIII (infecție)

cerul mi-a spus că sunt infectat cu viață,
și să-nvăț să gust din plin fiecare clipă.
însă eu tac, căci pe lacul inimii îmi stă o rață
ce acoperă tot, îmi surzește sângele, țipă!

îmi mai spune că virusul mi-e lacul din inimă
ce tot crește, crește, crește neîncetat,
căci rața acum mă plânge cu câte o lacrimă
și lacul, nebunul, îi cere mai mult, e însetat.

m-am lepădat de mine și am coborât la lac
ca să hrănesc rața singuratică și tristă,
dar cu ce?... cred că voi planta un copac
pe fundul lacului, unde nimicul calm există.

acum aștept să crească, să iasă la suprafață,
să hrănesc această rață ce neîncetat plânge
cu fructe multe și subțiri, la fel ca o ață
din care se scurge veninu-mi mascat în sânge.