CXLIII (cimitir)

45 12 0
                                    

sunt înconjurat de morminte
săpate adânc în pământ
de groparul bătrân și cuminte
ce nu scoate niciun cuvânt.

tăcuți suntem amândoi,
privind pământurile umplute,
umede și moi
cu agoniile de-acum trecute.

la fiecare mormânt săpat,
din mine ceva parcă lipsea...
și tot mai mult mă simțeam mai înaripat,
mai ușor, mai scăpat de inima mea.

groparul începe să mă imite,
distruge și ultima fărâmă a viselor
funebre ce de mine sunt trăite
în acest cimitir al sentimentelor.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum