Sângerări

CCXXIII (crudul cer)

cerul vieții mele tare mult mă disprețuiește...
multe ploi de suferințe și dureri
lasă să cadă peste mine. oare acesta dorește
să nu-i mai privesc steaua plină de puteri

ce mă fac să simt cum crește iubirea-n mine?
să nu merit eu, oare, acest sentiment
inexplicabil? nu sunt si eu om ca orișicine?
mie nu-mi cere sufletul acest divin aliment?

o, tu, cer întunecat, nu-mi umbri unica mea
stea, unicul meu motiv de trai...
nu-mi cunoști tu viața? nu e destul de grea?
imi iei și ultima bucata de rai?

câte inimi să-mi mai smulg din inimă
pentru a le oferi cerului?
cum m-ar putea ierta că fac această crimă
de-a iubi o stea de-a sa și nu pustiul codrului?