sunt și voi fi mereu un solitar
pe lângă voi, copacilor plini cu frunze...
iar plânsul din mine e amar,
neîncetat și visător de buze.
visător sunt eu, cu totul,
nu doar plânsul neîncetat,
ce-a format în mine golul
doar de toamnă completat.
crengile-mi sunt acum uscate,
trunchiul se clatină mereu,
rădăcinile-s de timp afectate,
o să rezist tare, tare greu...
de ce m-ai părăsit tu, pasăre a nopții?
acum am pe mine de la păianjen pânză,
căci crengile-mi au pierdut împotriva sorții
și sunt moarte, n-au nimic, nici o frunză...
CITEȘTI
Sângerări
Poetrypoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
