noi toți suntem o ceașcă cu cafea -
încet, încet aceasta se umple cât trebuie,
apoi intră în ea laptele, zahărul,
uneori și scorțișoara,
câteodată prea mult lapte este pus,
iar cafeaua se va scurge din ceașcă,
pătând împrejuru-i.
și, într-un final, consumatorul de cafea,
care e viața,
bea întreaga ceașcă,
nelăsând nici măcar o picătură de cafea
pe fundul ceștii.
păcat de cei a căror consumatori
beau cafeaua așa cum este ea - neagră
și amară,
păcat de cafelele care nu sunt îndulcite,
de cele a căror tărie nu este luată.
CITEȘTI
Sângerări
Puisipoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
