CLXXX (lasă-mă)

49 10 1
                                    

lasă-mă
să-ți fiu cer,
să-mi las lacrimile
să cadă peste obrajii
și peste gâtul tău rece
ca o inimă de mizantrop.
din aceste amare lacrimi
lasă-mă să-ți fac
un colier de perle,
lasă-mă să ți-l pun încetișor
la gât,
iar printre sânii tăi
să-mi curgă din nou lacrimile,
iar tu să te transformi atunci
în cerul meu.
un cer sub care vor crește flori
și pomi fructiferi
ale căror ramuri se vor înălța
până la tine, cer înstelat,
hrănindu-te cu inimi
umplute cu sânge, cu lacrimi,
cu tine.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum