Sângerări

XLVIII (dor)

e târziu și nu mi-e bine
chiar simt cum încet mor,
cum totul pleaca de la tine,
cum totul pleaca de la dor...

cafeaua nu-și mai face efectul
și mi-e milă de mine.
știu că-n veci nu-ți mai câștig respectul
și, evident, nici nu te voi recupera pe tine.

când te văd aproape mie
dar totuși așa departe
mă simt ca-ntr-o cutie
pus și dat la o parte.

un cuvânt să-mi dăruiești,
ceva ce să-mi provoace fericire,
ceva cu care să mă duci pe culmi cerești,
ceva în gen "iubire" .