Sângerări

XCIV (până când)

până când, până când
o să stau așa,
așteptând
pentru un
calcul antic în care
scad din mine tot
și îl adaug pe
"tu" ?
va fi oare
cât de curând?

până când, până când
voi rămâne așa,
singur și, de nebun,
la mese
cântând,
apoi îmbătat de alcool
către casă oi fi
plecând
cu tine, dar
tot singur mergând?

până când, până când
vise voi mai fi
creând?
vise cu tine
în care toate atingerile
le-oi fi cuprinzând
și toate poemele de amor
pe care le-oi fi
cunoscând ți le-aș fi
recitat plângând.

până când, până când
ignoranță și
nepăsare voi fi respirând?
eu tot stau, din țigara vieții
fumând; un vin sec
uneori gustând
și încontinuu
înfruntând tot ce-n
viața aceasta îmi face sufletul
sângerând
să plângă.

cât de curând voi
înceta din a mai spune
"până când"
căci nu voi mai fi
pe acest pământ
unde tot ce
există mi-este
pentru suflet ca o
bacterie ce mereu luptând
cu sentimentele mele,
ajunge să le înfrângă tragic.

încă mai stau fumegând și plângând.
uneori mai scriu,
așadar sângerez gemând
câte-un gând, câte-un gând,
câte-un gând flămând
de tine.

iubirea trece, o salut, ea salută pe altcineva.
mă ignoră pare-se, însă pentru cine?