Sângerări

CCXXII (demoni contradictorii)

dă-ți jos masca aceasta de fals înger,
fii ceea ce ești - un demon al dragostei
ce-a căzut din paradis, din minunatul cer
cu scopul de-a schimba drumul soartei.

și eu sunt un demon decăzut în infern.
sunt la fel ca tine, sunt un păcătos
alungat din plictisitorul etern
cu scopul de-a otrăvi pe fiecare până la os.

cu ce i-aș putea otrăvi? cu ce crezi, tu, oare?
cu speranța falsă ce n-are de gând să moară,
care e o superbă dar urât mirositoare floare,
un instrument banal, fără corzi o vioară...

dar ce mai stai? hai să mă iubești.
pe cine crezi că păcălești cu acea mască?
haide! numai pe mine să mă privești.
fă-mi ochii reci și morți să trăiască!

în zadar te uiți după oamenii aceștia grețoși,
căci ei nu știu ce este cuvântul  "iubire".
toți îl văd ca pe un scop de-a fi văzuți frumoși
și nu ca pe o treaptă către nemurire.

sau asta dorești tu? dorești jalnice speranțe,
sărutări, îmbrățișări? asta dorești de la mine?
să-ți spun "te iubesc"? să te-mpușc cu gloanțe
dorești tu? o, mi-e scârbă de tine...

dar, de vrei, dulce, diabolică arătare,
îți voi face pe plac. lasă-mă să te ucid
cu a mea pasională și fierbinte îmbrățișare,
iar apoi te voi lăsa să-mi guști din vid.