CXCVI (steaua mea)

47 9 0
                                    

steaua mea de sus mă imploră să mor,
să mă debarasez de omenesc.
dar eu mor doar de-al ei dor
cu care greu mai pot să trăiesc.

îmi luminează calea, sufletul și mintea,
de ce trebuie să fie așa departe?
of, steaua... steaua mea,
dă-mi un sărut cu gust de moarte.

înainte să mă nasc, îmi spuneai
că locul meu nu este pe pământ.
nu înțelegeam că lângă tine sunt în rai
și că aici neîncetat o să mă frământ.

nu mai pot, încep până la tine a mă plimba.
cât timp? până când cu totul voi fi șters...
iar așa, steaua mea, vom putea transforma
universul în iubire și iubirea-n univers...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum