vântul mă hrănise acum
cu dor de tine și de casă.
umblu nebun, aiurit, pe drum
cu mintea de gânduri roasă.
du-mă acasă tu, puternic vânt,
du-mă unde-oi vrea tu.
du-mă, de vrei, și în pământ,
dar cu gândul la ea nu, nu!
sunt sătul de visuri și de vise
născute din false priviri.
porțile-mi sunt mereu deschise
către zeci, sute, mii de dezamăgiri.
vântul mă poarta acum prin gând,
și m-așază încet, tăcut, la masă.
stau și beau amintiri amare, plângând,
căci nu am nimic, nici pe tine și nici casă.
CITEȘTI
Sângerări
Puisipoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
