CXXVIII (gând XXV)

50 9 0
                                    

ai intrat încetișor,
în timp ce eu dormeam,
la mine-n minte și
ți-ai făcut un culcuș aici.
dar nu mai vrei să pleci,
e imposibil să mai pleci,
fiindcă te-ai rupt în două
și nu te mai poți reface.
o jumătate de-a ta îmi doarme-n minte,
iar cealaltă jumătate îmi doarme-n inimă.
o, ce somn zgomotos ai,
întregul corp mi se cutremură
la fiecare răsuflare a ta
pe inima mea.
iar mintea-mi stă, nu mai funcționează,
căci vrea să te odihnești pe ea,
nu vrea să te deranjeze.
ce minte sinucigașă...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum