Sângerări

CCXX (ce-i cu viața asta...)

ce-i cu viața asta când ne sprijinim de dor
și când suferința ne este unicul dar?...
noi știm că iubirea este un întunecat nor
ce ne umbrește, dar mințim că n-avem habar.

peste tot numai fiare ce vor să ne mănânce,
peste tot numai capcane îmbrăcate-n cuvinte.
ce-i cu această junglă ce vrea să ne alunge
din al nostru suflet, din a noastră minte?

însă tot noi am creat jungla asta nemiloasă,
noi, oamenii, animalele cele mai crude
ce reușim să naștem în alții dulcea angoasă
care pe oricine din al său suflet îl exclude.

mi-e scârbă că sunt om, că sunt la fel ca voi,
că am un prea mare suflet și că prea gândesc
degeaba, căci nu port un mare sac de nevoi
din partea oricui de pe-acest glob pământesc.

un singur lucru vă cer: tăcere, fiarelor, tăcere.
vă implor, închideți-vă ochii și amarile guri
când mă vedeți. n-am nevoie de avere,
de palate, ci doar de liniștite gânduri...

........................................................................

datorită celui uman
voi trai in sihastrie.
nu o lună, nu un an,
ci o întreagă veșnicie.