Sângerări

CCXXX (încă o noapte)

încă o noapte pierdută în adâncul mării tale,
încă un zâmbet, încă un motiv de trai...
iarăși sunt pierdut printre sărutări fatale,
pierdut între iadul meu și al tău rai.

numai ochi, numai buze trec prin mine,
sorbindu-mi sângele, mâncându-mi carnea,
căutând ceea ce li se cuvine -
sufletul meu, inima mea...

ceva-mi mângâie spatele devorat.
să fie, oare, mâna ta cea fină?
să fie aceasta realitatea? ce trăiesc e adevărat?
dacă nu, cât, doamne, o să mai țină?

dar și dacă este, oprește, zeițo, timpul,
ca acesta să nu se mai scurgă deloc!
coboară-mi în brațe ca să-ți sărut chipul
și să transformam astă mare într-una de foc!