CCXLIII (cântec)

33 6 0
                                    

as vrea, iubito, pentru prima oară
să-mi fac din inimă o vioară,
să-ți sărut ochii plânși și dulci,
iar apoi pe sânul tău să mă culci.
să mă faci să uit de dor,
de păcate, de lipsă de amor
și să zburăm către soare, iar,
să furăm aripile lui Icar.
să ne lăsăm topiți de iubire
și să picăm în ale patului robire,
unde gurile noastre uită orice cuvânt
căci ne va vorbi iubirea pe-acest pământ
mai mult sau mai puțin sfânt...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum