CLXXV (țigara)

78 9 0
                                    

îmi fumez țigara neliniștit și agitat,
poate când o voi termina toate vor înceta,
iar de către liniște voi fi invitat
să privesc cum va dispărea seceta.

fumul se duce așa cum se duc anii,
cum se duce fericirea, cum se duc toate...
scrumul din țigară sunt oamenii
ce se sfărâmă pentru eternitate.

sunt ajuns acum la jumătatea țigării
ce devine tot mai dezgustătoare,
îmi vine s-o arunc pe fundul mării
de griji ucigătoare.

aștept neîncetat ca să apară
o ploaie, o furtună măreață
pentru a-mi stinge odată această țigară
ce nu se mai stinge... țigara numită "viață".

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum