Sângerări

XCV (sculptură modernă)

m-ai întrebat
dacă ai putea să
îmi iei inima
pentru a putea s-o
sculptezi după
propriul tău
plac.
eu am spus "desigur, ia-o"
și ai luat-o.

m-ai întrebat
dacă doresc să
fiu martor la cele
câteva ore
de sculptat.
eu am spus "desigur"
și am venit.

te priveam,
mă minunam de finețea
cu care-mi sculptai
inima.
cu atâta pasiune
sculptai de, sincer,
nu îmi venea să cred.
am și uitat de inima mea,
uitasem de motivul venirii
la tine,
am uitat de tot ce aveam
și ce nu aveam
căci numai pe tine te vedeam.
acum sunt curios,
de ce oare nu te-am uitat
și pe tine ?

continuai să lucrezi
la inima mea.
când dintr-o dată,
atenția fiindu-ți
atrasă de ceva sau
de cineva,
ai lovit cu ciocanul
cam prea tare acea daltă
imaginară și
s-a crăpat inima.
după câteva secunde
aceasta s-a făcut bucățele
și a căzut.

a fost zgomotoasă
ajungerea acelor
bucățele de inimă sfărâmată
la sol.
mă uitam la tine
neștiind ce să spun.
te uitai la mine
neștiind ce să faci.
te-ai aplecat,
ai adunat bucățelele,
le-ai pus pe toate
într-un sac.
ai venit la mine în tăcere și
m-ai întrebat
dacă aș putea
să le iau înapoi
căci nu mai ai ce să faci
cu ele.
eu am spus "desigur, dă-mi-le"
și le-am luat.