Sângerări

CCXLI (lacrimi ascunse în litere)

trezit plutind prin mine însumi,
simțeam parfumul tău țipător de altădată.
acel parfum creator de alte lumi
în care vorbeam prin iubire - limba moartă...

atât mi-a mai rămas din tot ce-a fost.
în acele lumi mai trăiesc doar în mintea mea,
acest întunecat adăpost
și îndepărtat ca o nenăscută stea.

sihăstria mi-a mușcat din sufletul mort
ce totuși, este mai viu decât mine.
acest sărman suflet pe care-l port
de dinainte să exist, doar pentru tine.

mă rog și mă-nchin, în peștera mea,
tuturor zeilor ce vor mai exista
ca să ucidă trecutul, vremea
în care neantul din mine gusta.

doresc să trăiesc într-o pace eternă,
să mă joc cu această nebună - soarta -
să trăiesc în lumea mea internă
și să sfidez moartea...

însă, o, șoapta unei adieri de vânt
acum e o comoară pentru mine,
căci al oamenilor cuvânt
se află-n alte lumi străine

necunoscute mie... o, solitar blestemat
de viața ce-o sfărâmă amicul meu Cronos.
închid ochii, de-o dată totul e mai curat -
întunericul mi-e luminos.

scântei, apoi explozii se formează
în al meu suflet nenăscut,
ce tot mai des în lumea mea crează
dureri neomenești, de neconceput.

văd, aud mereu al tău nume
viu, al meu nestins din inimă foc.
iar eu, încet ma ntunec în propria-mi lume moartă și fără de noroc.