CXCV (ignoranța îngerilor)

47 8 1
                                    

mă uitam la cer
și vorbeam cu îngerii.
și i-am strigat
și i-am rugat să-și mai
lase peste mine lacrimile lor
ce au gustul tău.

dar ei m-au uitat,
iar eu stau și aștept însetat de tine
și murdar de singurătate
o lacrimă pură
pentru a mă diviniza,
căci doar așa pot deveni
un înger și te voi putea plânge
cu lacrimi de care voi fi mereu însetat.

poate și cerul are un cer al său
peste care ești așezată.
ne spui ce e bine și ce e rău
pentru inima noastră uitată.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum