Sângerări

CCXLVI (părăsirea corpului)

mi-am părăsit corpul zgomotos,
încercând să ies din mine -
munte înalt și prea pietros -
m-am regăsit în tine...

o, iubită dragă,
cât te-am căutat prin pădurile
ielelor ce m-au născut
din sufletul universului
fără de hotar și luminat de-ntuneric...
cât te-am iubit dinainte să te naști,
cât te-am iubit dinainte să mă nasc...
această iubire a creat întregul
din care facem parte...
universul universului nostru e iubirea mea.
te-am găsit culcată
pe gândurile mele liniștite,
te-am găsit dansând
pe sufletul meu agitat,
te-am găsit în umbra mea
și-n al meu gând curat...

lacrima mea, mă voi întoarce, promit!
nu-mi uita ochii, nu-mi uita gura,
nu-mi uita sufletul ca un mit
în care e biruită toată ura!