Sângerări

XCII (gând XI - scris înecat în dor și în vin)

ieși puțin
din mintea mea
și haide să ne ținem
de mână.
să ne plimbăm ușor
pe străzile
cețoase
și să ne sărutăm
la colțuri
de case.
să ne iubim în
văzul lumii
cu atâta
pasiune
și să sfidăm
eroticul.

haide la mine acasă
ca să bem
puțin vin
și să ne iubim
din nou,
acum pe masă,
unde o să ne
cuibărim.

mai stai puțin,
nu pleca înapoi.
hai să stăm așa -
goi.
hai să mai omorâm minute
prin iubirea noastră
cea fără de timp.

mai toarnă-ți vin
și dă-mi și mie
ca să uit de orice chin
și să-ți sărut doar ție
obrazul cel fin.

mai stai, mai stai,
hai să ne mai iubim.
hai să mai glumim
cu iubirea.
hai s-o batjocorim,
hai s-o omorâm.

să ne lase dracului în pace,
nu știe ea ce e bine pentru noi.
nu știe că noi ne iubim
și fără dreptul ei.

ne iubim așa,
prin gânduri, prin amintiri.
măcar mai stai puțin.

încearcă, iubito,
să te împarți între suflet și minte.
așteaptă pe peronul inimii.

iubește-mă, hai să ne iubim
în piscina aceasta de vin,
în aceste valuri din
marea în care murim.

mai dă-mi un sărut
și apoi ma duc
să te conduc
către tărâmul mut.

mai dă-mi, oh, mai dă-mi
o îmbrățișare,
asemeni unor copii mici
căci, iubita mea, draga mea,
tu ești acolo iar eu sunt aici.