Sângerări

XCIX (cățeaua)

am fost la un târg
și am văzut multe
chestii interesante,
dar ce mi-a sărit
cel mai mult în ochi
a fost o cățea.
numele acesteia era
"iubirea".
cea care vânduse cățeaua
a fost destul de amabilă
căci mi-a cerut
un singur sărut pe buze
pentru ea.
iar eu, cu mult drag,
i-am oferit răsplata.
aceasta nu s-a zgârcit și
mi-a oferit o zgardă
și o lesă pentru a
putea ține iubirea alături de mine,
nedându-i vreo posibilitate
de-a fugi.

am ajuns acasă împreună
cu iubirea.
aceasta se plimba
prin toată casa,
vrând să se obișnuiască
în casa cea nouă.
eu m-am așezat pe scaun,
mi-am aprins o țigară
și am lăsat-o să se plimbe
peste tot, fiind liberă,
mai dărâmând și câteva bibelouri
dar eu sărutam țigara in continuare
nedându-i atenție
iubirii.

a venit lângă mine,
obosită fiind probabil,
și s-a așezat la picioarele mele,
adormind într-un final.
am adormit odată cu ea.

m-am trezit lins pe față de către ea.
am început să râd și mai apoi
am dat-o jos din brațele mele,
căutând lesa pentru a o plimba
puțin pe străzile orașului.
o fericire nemaivăzută a pus
stăpânire pe ea când
i-am pus zgarda și când
am ieșit împreună cu ea
pe ușă.

când ne-am întors,
blana ei albă nu a mai fost
așa de albă din cauza jegului
de-afară.
nici fericirea nu-i mai era
așa de mare ca înainte.
am mers cu ea în grădină
și am spălat-o bine de tot,
până când a fost din nou
așa cum trebuia să fie -
albă.

după câteva zile de stat împreună
a devenit foarte tristă.
eu stăteam într-o parte a camerei,
iar ea într-altă parte a camerei.
ne uitam unul la altul,
uitând să clipim.
mi-am luat privirea de la ea și
mi-am aprins o țigară,
privind către jegul de-afară.
ea, nervoasă, a început să mârâie,
iar eu continuam să mă uit pe fereastră.
a început să latre, să zgârie fotoliul,
iar eu continuam să mă uit pe fereastră.
când deodată, într-un acces de nebunie,
a sărit din locul în care se aflase și
a început să alerge înspre mine,
limba ieșindu-i din gură
la fiecare pas.

a ajuns la câțiva pași de mine
când, dintr-o dată, a sărit pe mine
și m-a mușcat de mână.
am simțit o durere cruntă,
ceva ucigător.
am strigat la ea să-mi dea drumul,
însă nu a fost de niciun folos.
parcă tot mai tare îmi strângea
brațul între dinții ei ascuțiți.
așa că am mers până la ușa,
am deschis-o,
și i-am dat un picior in coaste,
aruncând-o din casă,
ea începând să plângă
regretând parcă ce-a făcut.

zile întregi a stat in fața ușii,
dorind s-o chem înăuntru, însă
nu mai intenționam asta,
oh nu, în niciun caz.

am ieșit în fața ușii și
i-am pus lesa la gât,
i-am mai dat un picior în coaste,
de data asta parca simțind și eu durerea
cruntă. iar ea, iubirea
a plecat într-un final.

acum, iubirea se vinde la fiecare colț
de stradă.
merge la târguri ca să-și caute
cumpărător.
se plimbă prin toată lumea,
murind de foame și de sete
dar mai ales dorind
să mai muște un braț,
sau două sau trei.
poate-l va mușca și pe-al tău cândva
și-atunci să nu uiți
s-o lovești
zdravăn de tot în coaste.