Sângerări

CLXXIV (te-am iubit)

te-am iubit și mereu te voi iubi,
de ieri până azi și de mâine până ieri,
chiar de n-o să mai fiu, de n-o să mai fii,
chiar de n-o să mai mi-o ceri...

și stau acum și mă mint întruna
că suntem de neatins...
că suntem ca soarele și luna,
că suntem un foc ce s-a stins...

o mică tachinare s-a transformat în adorare,
iar coșmarul într-o viață,
bătăile inimii într-o continuă disperare,
iar fructul de ieri într-un borcan cu dulceață.

și-acum am o criză, voi sfârși cu scrisul,
cu iubirea, cu speranța, cu tot...
voi coborî în adăpostul meu, abisul
în care doar sufletu-mi provoacă zgomot.