Sângerări

XCVI (ei)

el murea, încet,
din cauza vieții
ea murea, încet,
de dor de viață.

ea era pentru el
poezia sa preferată,
ei îi plăceau
toate poeziile.

el se ascundea
în sine, mai mereu,
ea era ascunsă, de către el,
în sufletul său.

ea era mereu fericită,
ea iubea natura,
el era mereu trist,
se-mbrățișa cu ura.

ea când plângea
obrajii i se înroșeau,
el când plângea, toate lacrimile
cădeau în el ș-apoi în versuri se prefăceau.

ea aștepta seara,
să doarmă și să viseze.
el nu dormea deloc
și o visa ca fiind a sa.

ea iubea
mirosul florilor,
el iubea mirosul pielii ei
ce stăruia în propria lui piele.

ei nu existau,
ei nu trăiau,
ei nu mureau,
ei doar, diferit, iubeau.