vei înceta să mai pășești pe inima mea veche,
uzată, folosită prea mult de crudul tău zeu?
nu cred... fiindcă mereu sunt lovit de streche,
iar tu tot zbori deasupra-mi și a cerului meu.
îi interzici soarelui să mă privească,
să-mi mângâie pielea cu razele-i ucigătoare.
iar noaptea te cerți cu luna cea cu mască
argintie și de linști sufletești născătoare.
mă minunez de tine, divină Lorelei,
luceafărul poemului nedescifrat al vieții mele,
limbă ideală pentru un angelic grai,
zeiță născătoare de stele...
acum coboară, rogu-te, aici cu aripile tale,
iubește-mă cu privirea cum știi cel mai bine,
sărută-mă și deschide-mi către moarte cale
și lasă-mă să fiu aerul ce trece prin tine.
CITEȘTI
Sângerări
Poetrypoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
