ce fac? unde locuiesc acum? trăiesc?
de-aș ști ce se întâmplă, aș fi tare mulțumit...
plâng. strig. lumea vreau s-o zdrobesc,
să existe doar nimicul, la infinit.
de-aș putea, m-aș muta în lună,
căci e liniște, singurătatea persistă.
acolo, cu siguranță, lumea ar fi mai bună
fiindcă aceasta nu există.
cum mai pot trăi? cum mai pot avea speranță
când tot ce văd se fărâmă peste mine?
nu, nu... visez, aceasta nu e adevărata viață
în care, se presupune, că totul este bine.
vreau să mai dorm încă o dată,
sper că mă voi trezi schimbat,
sper că inima-mi va fi legată
de mine, nu spânzurată în neant.
dar nu pot, e degeaba, e în zadar,
totul e un nimic în acest iad lumesc.
sunt doar eu, singur, cu sufletu-mi amar.
mereu plin cu acest gol... golul sufletesc.
CITEȘTI
Sângerări
Poesíapoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
