Sângerări

LXVI (un moment ceresc)

într-un pat cu cuie
stau eu, meditând.
fără să vreau, prin ferestruie,
aud un sunet, aud ceva frumos cântând.

scot eu capul și mă uit
niciun chip pe stradă, totul e pustiu,
dar dintr-o dată, ceva neînchipuit :
luna îmi cânta, pe asta sigur o știu.

un glas subțirel de domnișoară,
unul plăcut, îmbătător.
chipul îi era ca de fecioară,
unul pur, de zâmbete dătător.

i-am spus să vină mai aproape,
s-o pot auzi mai clar.
și-a venit. m-a atins ușor pe pleoape,
plimbându-și degetele pe-al meu chip iar și iar.

i-am cerut să mai îmi șoptească,
să mă-mbăt, eu îmi doream,
cu al ei glas să mă cinstească,
să nu mai plece de la geam.

am chemat-o înăuntru,
cu greu a acceptat.
ușor, ne-am așezat în al camerei centru,
și de-al ei luminos chip am fost interceptat.

nu puteam vedea nimic,
doar o lumină puternică, orbitoare.
ceva senzațional, cosmic,
fiind chiar topitoare.

părul ei lung și încărunțit
cădea asemenea unei cascade pe podea.
în ea era ceva preasfințit,
și prin mine parcă putea vedea.

s-a apropiat încet, încet
și mi-a atins obrazul ud.
apucând-o, dintr-o dată, un scâncet
și eu mă simții deodată crud.

lacrimile intens curgeau
din ochii ei strălucitori, stelari.
nu știam ce să fac, ce să-i dau
ca s-opresc apa din ochii ei solari.

deodată fugise pe fereastră.
trist, început-am a plânge,
încotro să fi plecat acea saiastră
ce sufletul început-a mi-l frânge?

să fi fost doar o iluzie,
o stafie, o himeră?
să trag din asta vreo concluzie
că a fost o iubire aproape inexistentă, efemeră?

luna e din nou pe cer
și încetat-a mai cânta.
să fi încercat ea un adulter,
contra cui? nu știu. poate doar a vrut a mă încânta.

mă zvârcolesc în patul cu cuie.
nu-mi pleacă gândul la altceva,
numai la cine a fost în cămăruie.
îmi domină mintea acel ceva.

iarăși privesc luna.
tot acolo e, acum tace.
am admirat-o dintotdeauna,
poate de aceea acu-mi dă pace.

un sărut de mi-ar fi dăruit,
unul scurt și intens.
nu mai pot, sunt năruit,
acum nimic nu mai are sens.

mă-ntorc la ale mele,
poate așa voi putea s-o recuceresc.
nu mai pot, iarăși o dau în jele,
serios, pentru ce să mai trăiesc ?