Sângerări

CLXI (în mine îți stă mai bine decât în tine)

m-ai luat de mână
și m-ai condus în paradisul tău
pe care-l porți
în ochi, în buze, în tine.
tu, toată, ești un paradis
umplut cu alte paradisuri,
mai mari sau mai mici.
te-am dezbrăcat de aripi,
rupându-ți coastele cu limba,
iar tu m-ai dezbrăcat de ură,
făcând din mine o lumină pură.
mă minunam de frumusețea
și de universul pe care-l porți
în glasul tău, un glas ce nu vorbea,
ci iubea, iubea, iubea...
chiar dacă a fost întuneric,
eu te vedeam,
căci te știu pe de rost,
tu, poezie pentru sufletul meu,
te văd și te citesc mereu, peste tot,
uneori mai ușor, alteori mai greu.
ne-am iubit pe-ascuns,
în întunericul pe care-l purtam în noi,
golindu-ne de lume și de noi, total goi.
mierea reginei albine din stupul
inimilor noastre am lăsat-o
să ne curgă pe limbă după ce
ne-am mușcat inimile,
iar apoi am făcut schimb,
să vedem care-i mai bună.
limbile noastre, două bice cu foc,
au incendiat a noastră lună,
iar în mine, datorită ție, tot n-am loc
de mine,
te voi lăsa acolo.
în mine îți stă
mai bine decât
în tine.