Sângerări

CCXIV (iubesc)

cum stăteai, iubită, culcată peste mine,
genele-ți erau valuri dintr-o mare agitată
ce-mi loveau chipul, vrând să mă domine
cu a lor atingere-nghețată.

curgeai pe mine, prin mine, curgeai adânc.
până-n suflet curgi acum la nesfârșit,
curgi toată. lasă-mă sa te beau, să te mănânc,
din nou și din nou, la infinit.

o, regină a palatului din inima mea,
o, tu, aer parfumat ce cu drag îl respir,
viața-mi fă-o ușoară, moartea-mi fă-o grea,
nu-mi mai fi doar musafir...

hai, din nou, hai să ne iubim în foc,
să ardem totul cu ale noastre sărutări!
să ne pătrundem ființele, în fiecare loc
să înotăm ca-n tulburatele mări.

te iubesc, cerul meu superb, cer înstelat,
uneori mai serios, alteori mai copilăresc...
cum apa e iubită de un însetat,
o, Lorelei, așa te iubesc!