Sângerări

CI (lepădare)

am început
să mă zgârii pe ochi.
să-mi bag, haotic,
degetele în ochii mei
obosiți.
încerc să-i scot iar apoi
să-i arunc pe jos și,
orbit,
să îi calc în picioare.
trebuie să-mi scot ochii
pentru a nu te mai vedea
în fiecare loc, în fiecare colț,
adică peste tot.

trebuie să-mi rup picioarele
sau
să le tai, să le arunc la gunoi,
pentru a nu-ți mai
călca pe urmele
cele lăsate la mine-n dormitor.
sper să le găsesc după ce
le-oi tăia,
așa, fără ochi fiind.

trebuie să-mi sfărâm brațele,
să le rup
sau
să le tai și pe acestea
pentru a nu-mi mai atinge,
uneori,
trupul rece
pe care și tu, cândva,
îl atingeai pe când era
cald încă ...
trebuie să le tai acum,
dar, oh, sunt orb și nu pot merge
ca să apuc
ceva cu care să le tai,
căci nu mai am picioare.

și acum ce fac?
cu sufletul ce fac?
pe acesta cum îl distrug?
să-l mai distrug?

cum să mai am suflet
după ce am rămas cu nimic?