Sângerări

CCXXXIX (amurgul sufletului)

sufletu-mi se pregătește de amurg.
curge lin ca un tainic, sfânt izvor,
în care zadarnic mă curăț de dor,
căci spre tine neîncetat tot mai curg.

o ploaie tomnatică-mi izbește
geamul ochiului minții mele.
e o ploaie ce tare mult mă iubește
căci ea-mi scrie toate poemele.

am orbit de-atât frumos
pe care încă îl pot vedea.
o, ce blestem prețios
oferit de viața mea...

sunt decupat de pe această
pagină murdară a existenței.
și am căzut într-o mai vastă
și curată lume a neglijenței.

am scăpat de mine și de tot ce aveam,
caut un nou nimic care să mă reprezinte.
la fiecare secundă, în mine însumi nășteam
aceleași vechi, moarte simțăminte...

sufletu-mi se pregătește de amurg.
curge greu ca un demonic izvor,
în care m-am curățat de amor,
căci spre tine am încetat să mai curg.