inima-mi nu mai zboară.
cum ar putea s-o facă
având o singură aripă?
cealaltă pierzându-se într-o altă inimă
cu o aripă mai mare, mai frumoasă,
mai plină de pene...
mă prăbușesc, cad împreună cu inima mea.
cădem în mine,
ne vom sfărâma, vom muri
în întuneric, în singurătate
de foame de zbor
către soare. ucigător dor...
vino, din nou, cu aripa ta de înger,
chiar dacă a mea e doar de porumbel,
și hai să zburăm cu inima-mi către noi,
către o altă viață, lipsită de umbre,
însă plină de lumini orbitoare, calde...
aripa mea e amăgită, îi cad penele,
va rămâne un schelet ce va ajunge
să fie expus peste mii de ani
în muzeul singurătății cosmice.
dar, nu mă asculta iubito, e degeabă, zboară!
zboară alături de-o aripă omenească.
lasă-mi inima și aripa împreună să moară,
doar așa în ele pământul cu flori o să crească.
CITEȘTI
Sângerări
Thơ capoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
