Sângerări

XCVII (hai să)

hai să fim.
hai să murim
odată cu această
depărtare
ce nu e deloc
ocrotitoare.

hai să iubim.
hai să grăbim
pasul către cerul înstelat
și să ne afundăm în
ochii noștri ce au irisul,
ca și sufletul,
demolat.

hai să mergem.
hai să pierdem
totul intenționat
ca să rămânem doar
cu ce ne-a mai rămas -
să ne avem reciproc
în brațele reci și flămânde
de alte îmbrățișări, arzânde,
ce vor topi aceste brațe pline
de așteptări.

hai să plângem.
hai să distrugem
toți acești pereți
ce blochează calea către
noi.
să distrugem barajul sufletesc
și să dăm drumul lacrimilor.
să ne spălăm cu ele,
să ne iubim în ele până când
vom curăța accesul căilor.

hai să intrăm în amnezie.
hai să facem poezie
și fără ajutorul literelor,
cuvintelor,
fără ajutorul tuturor versurilor
ce vor fi uitate.
oh, draga mea, de-ai ști tu
că poezia nu se face numai cu versuri ...
hai să facem poezie cu dragostea noastră,
să umplem volume cu sărutări,
cu îmbrățișări, cu zâmbete,
cu noi, cu tot ce-avem amandoi
și din doi să facem numai unu
ce-o să ne cuprindă pe ambii
într-un singur ochi, o singură gură,
o singură iubire ce va uita
de dezamăgire și ne va chema
la nemurire.