Sângerări

CCXXVI (lacrimi care s-au scris singure și care sunt imposibil de șters)

nemuritoare suferință, pleacă! te implor,
doar pentru o secundă, căci dorim să ne iubim.
o, tu, bestie năcută-n noi, m-am săturat să mor
încontinuu și iubirea dintre noi s-o slăbim

cu puterea ta pe care n-o mai suport.
de prezența ta mi-e scârbă, m-am săturat
ca al meu suflet să fie stins, mort
fiindca din nou și din nou tu l-ai sărutat.

lasă-ne să ne iubim un moment, o clipă
s-o strâng la pieptu-mi, s-o las ca în mine
să-și facă cuib, iar a sa măreață și dulce aripă
de înger să-mi ucidă durerea, s-o elimine.

să-mi mângâie sufletul trist și îndurerat
numai și numai din cauza ta, suferință
ce nu ne mai lași... te implor, lasă-mă eliberat
de tine și umple-mă cu unica mea dorință -

umple-mă cu ea, cu iubita mea Lorelei,
îngerul meu, soarele cerului meu,
unicul motiv de trai, poarta mea către rai.
a mea Lorelei... te voi iubi mereu!