Sângerări

CLXXII (o cunosc, dar mi-e străină)

o cunosc, dar mi-e străină foarte...
ce se întâmplă-n această lume?
oh, câte inimi... oh, câte chipuri moarte...
cred că cineva-mi face glume.

patul mi-este de-acum sicriu,
aștept, încet, să mă sting.
de mult timp n-ar fi trebuit să mai fiu,
căci viața, de-o viață n-o mai ating.

am orbit, nu mai pot vedea nimic,
ochii mi-au dispărut, dar a apărut al treilea -
ochiul minții, piramidal, cosmochimic,
nu mai e mult și îmi va dispărea și pielea...

ăsta sunt eu, un mort ce poate merge,
o stea-ndepărtată, inexistentă, poate...
o fărâmă de praf ce timpul o va șterge,
numai al tău nu sunt, dar, în rest, sunt toate.