CCXXXIV (sângerări)

56 7 0
                                    

încep să-not prin flori vii de mormânt,
salutând nimicul, salutând totul.
zâmbesc și plâng și cânt
neîntrerupându-mi înotul.

și curge sânge, curge, curge peste mine,
mă hrănesc cu sângele acestor flori
ce le simt tot mai străine,
mai pline de culori.

și de-aș vrea să mă opresc, n-aș putea.
simt că aici trăiesc cu adevărat,
chiar de n-am trăit vreodată, simt realitatea,
simt că de lume-s spânzurat.

mereu mie însumi îmi trimit implorări,
rugăciuni... în zadar, căci eu mereu
înot prin aceste flori cu infinite sângerări,
flori ale sufletului meu...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum