Sângerări

CCX (Noaptea Solitară)

eu nu am nopți solitare, ci Noaptea Solitară,
căci toate sunt la fel, a mea noapte este unică.
mereu sunt mângâiat de-a singurătății gheară,
mereu cu mine doar luna mai comunică...

stelele-mi spun poveștile lor nemuritoare
după care sunt înfometat foarte.
aceste povești de gânduri născătoare
și de dorul de moarte.

o, de-aș putea o secundă doar să fiu o stea
pe-al tău cer plin de multe alte stele...
să apar primul, să apar chiar și înaintea
lunii și apoi să cobor în tine, singur, fără ele...

să fiu invidiat că ți-am ajuns în ființă,
că-ți țin pe post de suflet și gândire.
fă-te și tu stea, jură-mi eternă credință,
să putem ajunge definiția cuvântului "iubire".

dar, o, iarăși visez fără a dormi...
delirez, totul în jurul meu se sfărâmă.
groaznică această meserie de a fi
când inima-ți zi de zi se dărâmă.

se va face, oare, vreodată zi din nou?
sau voi rămâne mereu în întunericul meu?
țipătul interior se va transforma, oare, în ecou?
sufletu-mi va prinde aripi? va zbura greu?

nu știu... cred c-acum soarele a răsărit,
poate încă visez, delirez... da, poate...
știu doar că de gânduri tot sunt fugărit,
căci în mine a răsărit luna cu a sa noapte.