CXIX (gând XIX)

53 8 0
                                    

felinarele s-au stins
la venirea ta aici,
căci luminai mai tare decât ele
și te invidiau.
ai pășit ușor,
nu știu dacă pluteai sau nu,
păreai a avea două aripi mari și albe
cu ajutorul cărora îți acoperi sufletul
și te ascunzi pe tine
de mine.
însă eu tot te văd,
nu reușești nici o secundă să-mi scapi
din ochi sau din gând.
tu ai învățat îngerii să zboare,
ochiul să plângă,
și palma să strângă.
tu ai învățat soarele să strălucească
și gura să vorbească.
tu ai învățat vântul ușor să adie
și iubirea, pur și simplu, să fie.
dar suferința, o, această soră geamănă a mea,
tu ai născut-o,
tu ai făcut-o,
tu, dușman luminat al felinarelor,
tu, răspunsul oricărei întrebări,
tu, înger fără aripi,
tu, dor al morții mele,
tu, dor al meu,
dor de mine și de tine.
tu, felinar al sufletului meu,
tu, pe limbă cuvânt ce-atârni greu,
tu, pereche de picioare de zeu.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum