Sângerări

CLXXVIII (frustrare)

mă aflam într-o parte
a lumii,
acea parte întunecată, pustie.
iar tu te aflai pe cealaltă parte
a lumii,
acea parte luminată, înstelată.
și totuși,
distanța dintre noi
era de-o șoaptă și o îmbrățișare.
lung drum de parcurs...

inima-și crește aripi sălbatice,
vrea să-mi iasă din piept
și să plece la tine,
s-a săturat de mine.
v-ați potrivi de minune,
căci atât de tare
vă asemănați...

am uitat cum arăt,
am uitat cine sunt,
ce sunt, am uitat tot,
oare mai sunt om?
de când mă aflu-n întuneric,
totul este schimbat
sau, poate, eu am schimbat totul...