dezgheață-mi sufletul,
tu, foc nestins al infernului meu...
fă-mă izvor celest
și toarnă-mă în marea ochilor tăi.
iar din părul tău
lasă-mă să culeg petale albastre,
ca să le pot mâncă
și să crească în mine
rădăcini frumoase,
rădăcini cu ochi și cu buze
de care să nu mă mai satur.
dăruiește-mi nemurirea cu un sărut,
apoi ucide-mă cu un zâmbet de adio...
CITEȘTI
Sângerări
Poesíapoezii scrise de mine sau texte alese când o văd dar nu e langa mine, când sunt la pământ, când mă lovește nostalgia cu vreo 80 km/h sau ... atat
