CLXXVII (gând XL)

55 6 1
                                    

toamna și-a așternut
covorul ruginit
peste sufletul meu camuflat.
mulți nu-l mai văd și acum
trec peste el.
nimeni nu-l vede,
iar toți îl calcă.

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum