CCVIII (amară viață)

43 9 1
                                    

amară viață plină până-n vârf cu suferință,
de ce nu mă lași liber, de griji scăpat?
tu ucigătoare de orice speranță, dorință,
m-ai schimbat într-un mare depravat.

mi-ai smuls fiecare mască ce-o purtam,
la fel mi-ai smuls din suflet și fericirea...
mi-ai ucis și steaua pe care o doream,
apoi i-ai oferit, din nou, nemurirea.

acum ea e nemuritoare pe alt cer al sufletului,
ai luat-o de pe al meu, ai pus-o pe altul.
ia-mă și pe mine și oferă-mă pământului,
toarnă-n mine neantul...

ce rost mai are această viață ca s-o trăiești,
dacă degeaba încă mai poți să iubești?...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum