CCXLII (poemul care plânge)

41 8 0
                                    

din ochii mei se scurg fărâme de om și
pene ale aripilor îngerilor,
căci lacrimile mele au murit
odată cu foștii mei ochi
care ți-au întâlnit ultima privire.
iar acum plâng
cu tot ce mi-a mai rămas din tine,
sau din amintirea existenței tale...
plâng, plâng, plâng,
plâng, plâng, plâng
și din ochii mei se nasc
lumini umbrite
de absența ta eternă,
de umbra ta trecătoare,
de iubirea mea nemuritoare...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum