CCXLII (de dragoste)

60 7 0
                                    

de când îți simt parfumul îmbătător,
iubita mea, simt cum naște-n mine
o primăvară cu glas încântător
ce-mi șoptește iubirea-mi pentru tine.

în ale mele brațe te-aș sfărâma,
iar apoi te-aș reface la loc.
o, iubito, nici n-ai ști cât ar dura:
un sărut pictat în foc.

îți simt prezența-n fiecare atom
din care sunt format.
amândoi formăm același om:
un om înaripat.

tu ești aripa dreaptă, eu cea stângă,
haide să zburăm către infinit,
să aterizăm pe cea mai înaltă stâncă
și să vezi cât poate fi un om de iubit...

SângerăriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum