Sângerări

CCXLV (o, tu, suflete...)

o, tu, suflete,
iarăși ți-ai crescut aripi
și ai zburat într-un alt
tărâm fără de iubiri...

o, tu, suflete,
vino înapoi în mine
căci bine-ți va mai fi
în fiecare noapte, în fiecare zi...

o, tu, suflete,
știi ca te iubesc, chiar de nu mai ești
al meu... în mine tot mai trăiești
atâta timp cât prin tine scot urlete...

o, tu, suflete,
iubește-mă cu a ta umbră
și fă din mine
o lumină pură.

o, tu, suflete,
rătăcesc, rătăcesc, rătăcesc
fiindcă prea mult te iubesc,
tu, suflet pierdut în pustiu
și-n amorul timpuriu
în care obișnuiam să fiu
de când te aveam.
dar acum că toate-mi sunt pierdute,
timpul și ritmul vieții
îmi sunt refăcute
într-o crăpătură a gheții
care sunt
și-n care m-am născut...