Sângerări

CXLVII (poem)

izvor secat de dor,
tu, iubire ce nu mai curgi,
iubire ce ești ca un nor mare, trecător...
iubire ce la mine n-ajungi.

ai uitat să mă hrănești,
ce e cu tine?
de ce nu mai trăiești
în mine?

sufletul nu mi-l mai săruți...
tu lui nu-i mai zâmbești,
unul pentru altul sunteți muți.
oh voi, la mal pești...

m-ai lăsat, m-ai uitat
în cușca asta a ta metalică
unde nici aerul nu e curat
și nici o regulă nu se aplică.

dar iubire, eu mereu te voi aștepta.
pentru unii sunt nebun, pentru alții idiot...
mi-e greu de te-oi înțelege, de te-oi accepta
căci eu sunt un nimic, iar tu ești tot...